Zilele astea mi-am cumparat un stick Kinsgton Data Traveler de 16Gb G3. Cum aceste dispozitive devin din ce in ce mai practice am zis sa ma innoiesc, desi mai am inca un stick tot Kingston Data Traveler dar de 8Gb G2. Initial am vrut sa scot la pensie vechiul stick dar am zis totusi sa il folosesc pana cand va incepe sa dea semne de uzuara (are vechime de 2 ani, dar a fost prea putin “stresat”). Asa cum v-am relatat, Swappiness este aceea setare prin care administram echilibru dintre Ram si Swap. De-a lungul timpului de cand folosesc linux, openSUSE mai precis, am facut cunostiinta cu ajutorul oferit de partitia Swap dar performantele lasau de dorit, la urma urmei era folosita o partitie de pe un disc, disc ce are viteza de scriere mult mai mica. Dat fiind aceasta limitare mai mult de un browser si cu maxim 2 taburi deschise in el nu aveam. Avand in vedere ca si stick-urile pot fi considerate un fel de “hard disk”(discuri dure in traducere), am zis sa aflu cum va fi experienta folosirii unui stick pe post de partitie Swap “in actiune”. Configuratia calculatorului meu este Intel Core 2 Duo, 2Gb Ram, 3Gb Swap si 1024Mb de memorie pe placa mea video Nvidia Geforce 9400 GT. La acestea se adauga un hub usb 2.0 Bandridge deoarece porturi usb in pc nu mai am libere si stick-ul de 8Gb pe care am creat partitia Swap de 3Gb mentionata anterior.
In imagini va prezint experienta test drive-ului meu:
– in timpul stresului partitiei Swap
– dupa inchiderea aplicatiilor, sfarsitul stresului partitiei Swap
Tradus in cuvinte inlocuirea partitiei de pe hard disk cu cea de pe stick a fost simtita. Din punct de vedere al componentelor am eliminat partea mecanica ce se regaseste in interiorul unui hard disk. In cadrul stresului meu am deschis 2 browsere, totalizand 12 taburi, din care 6 taburi aveau deschide pagini cu continut Flash a.k.a jocuri pe cand restul aveau html si ajax. Alaturi de browsere am deschis Virtual Box si am activat una din masinile virtuale pe care le am, apoi cireasa de pe tort a fost Konqueror in care am deschis pagina sysinfo. Personal am observat durata mai mare de incarcare, lucru perfect normal, dar pot spune ca o data aflate in cache-ul Swap-ului au mers ca si cum aveam un PC mai lent, lucru care nu ma facut deloc sa simt ca am memorie “imprumutata” prin folosirea Swap de pe un stick usb, ce folosea un port 2.0.
Concluzii: stresul meu a fost unul pur demonstrativ pentru ca niciodata nu as folosi programele astfel. Prin acest test am putut intelege de ce Windows Ready Boost este mai “atras” de stick-uri decat de discurile dure. Acum trebuie sa realizati ca exista si un dezavantaj major: stick-urile nu sunt facute pentru un stres prea mare spre deosebire de un hard disk si in cele din urma isi dau obstescul sfarsit. Astfel, NU VA RECOMAND sa faceti ceea ce am testat eu cu stick-ul decat daca aveti habar de ceea ce faceti. Ca si scurt tutorial va sugerez sa folositi un stick de minim 2Gb functionabil, unealta Gparted pentru a crea partitia swap sau folositi Partitioner din cadrul Yast iar apoi montati partitia swap de pe stick si opriti de la montare partitia swap de pe hard disk, ajustati Swappiness la 100, dupa care efectuati un restart al sistemului de operare. ATENTIE: folosirea unui stick cu probleme la citire sau scriere va poate cauza probleme. Daca aveti de gand sa urmati ceea ce am aplicat in test ASIGURATI-VA CA STICK-UL NU A FOST STRESAT PREA MULT.
