openSUSE 12.3 apărut de ceva timp și pentru cei care încă nu l-au testat din curiozitate timpul nu este deloc pierdut. Personal am rulat 12.2 până azi când am făcut și eu trecerea oficială la noua versiune, după ce mi-am permis să aștept încă o lună pentru ca treburile să se mai calmeze și spun asta desigur în sensul defectelor de funcționare raportate de utilizatorii români de openSUSE, care sper eu să fi fost rezolvate.
Tranziția de la openSUSE 12.2 către openSUSE 12.3 poate fi descrisă astfel:
– 3009 pachete au fost actualizate (chiar așa dețin 3009 pachete din cele 22689 câte oferă depozitele openSUSE)
– Grub 1 denumit și legacy este încă bootloaderul meu implicit
– instalarea manuală a driverului Nvidia a fost făcută prin oprirea brutală a procesului Xorg (killall -9 Xorg), init 3 și nici init 2 nu au fost în stare să îl oprească
– procesul de boot în mod grafic oferit de Plymouth se miscă mai lent decât in 12.2, ba chiar în reluare astfel că pe lângă opțiunea de bootloader nomodeset am ales să pun vga=normal pentru un proces de boot în mod text în loc de vga=0x31a cum foloseam până acum, chiar îmi place cum se încarcă bara verde îmi aduce aminte de Windows XP :)
– am dezinstalat pachetul ”gnome-shell-extension-alternative-status-menu” căci butoanele oferite în meniul Gnome-Shell erau complet inutile reușind doar să blocheze sistemul de operare, pe când alte extensii au fost actualizate
– ”colțul magic” al Gnome 3.6 este mai lent decât cel din 3.4 (cică progres…)
– nu toate aplicațiile rulate de mine sunt compatibile cu noul meniu systray oferit de Gnome 3.6, ca atare unele pictograme ale aplicațiilor sunt mai mici( soluția temporară este prezentată aici).
În concluzie nu pot decât să afirm că sunt bucuros în ceea ce privește consumul de resurse, mai precis RAM, care a rămas același între 350 și 450 după logarea în cadrul mediului de lucru. Legat de celelalte chcichițe nu pot decât să sper ca viitoarele actualizări mai altereze puțin prezența lor, căci până acum tot 12.2 mi se pare mai bun.
